Conacul Gheorghe Buzdugan se consideră că a fost construit între anii 1906-1909 în satul Gheorghe Doja, comuna Răcăciuni, jud.Bacău.
Gheorghe Buzdugan s-a dovedit un tânăr silitor şi după cursuri strălucite a ocupat poziţii din ce în ce mai importante în sistemul judiciar al Vechiului Regat apoi, dar şi în statul reîntregit după Unirea de la 1918, ajungând în funcţia de Preşedinte al Curţii de Casaţie a României, de unde a fost ales să rezolve treburile importante ale Statului de pe treapta de Înalt Regent Regal.
Gheorghe Buzdugan a fost un ilustru magistrat care a fost ales în anul 1926 să facă parte din Regenţa care va prelua prerogativele şefului statului în eventualitatea decesului lui Ferdinand I. Acesta şi-a intrat în atribuţii pe 20 iulie 1927, imediat după decesul regelui.
Considerat supus deplin al lui Ionel I. C. Brătianu, acesta a rămas credincios mentorului său în legătură cu faptul că aventurierul Carol al II-lea nu trebuia să mai ocupe vreodată tronul României. Gheorghe Buzdugan a susţinut acest lucru inclusiv după moartea lui Ionel I. C.
Brătianu, până s-a stins la rândul său din viaţă, la 7 octombrie 1929, ceea a provocat destabilizarea formulei iniţiale a Regenţei. La moartea lui Buzdugan oamenii politici din România şi-au dat seama că Regenţa Regală şi-a pierdut cu totul rostul ei, aşa că funeraliile închinate marelui dispărut au fost peste aşteptări.
Purtat pe un afet de tun până la Gară de Nord, apoi cu trenul până la Faraoani de Bacău, sicriul cu trupul său neînsufleţit a fost dus pe umeri de mai mulţi primari din judeţ şi depus în cavoul din curtea conacului ridicat între anii 1906—1912, în satul Gheorghe Doja, care a devenit până în 1948 satul Gheorghe Buzdugan.
Acestă bijuterie arhitecturală se consideră a fi construită între anii 1906-1909 iar reabilitarea ei este un proces început în anul 2017. Prin folosirea de meteriale cu texturi și nuanțe asemănătoare celor utilizate la construirea acestuia se urmărește readucerea la viață a grandorii de odinioară.
Un antreprenor generos din Bacău, pasionat de istorie, cunoscut ca fiind acel om deosebit care redă strălucirea lăcașurilor ce par uitate de vreme, s-a implicat în restaurarea acestui conac, monument istoric, un edificiu cu haine noi, pregătit să înfrunte secolul în care trăim.
Noi, ceilalți, cu recunoștință ne bucurăm ori de câte ori avem ocazia să pășim în impresionantul domeniu care se întinde pe o suprafață de 10 ha.
Poziționat într-un cadru de basm, acest monument istoric ne readuce în atmosfera anilor de la 1900.
Rendez-vous cu flori, by Lucia Pădurariu